EVA: - Ma gandeam sa lucrez aici 2-3 ani si sa imi dau tot ce am mai bun, ca sa fac bani si sa pun deoparte. Si la un momentdat sa plec si sa am bani ca sa stau si sa caut ce imi place mie sa fac. Sa fac numai ce imi place sa fac.
ROX- Da, foarte bine ca te gandesti la asta…
EVA: – Si sa nu mai renunt niciodata; de atunci incolo sa fac doar asta. Sa nu mai accept sa fac ceea ce e impotriva firii mele.
ROX: – Si te-ai gandit la ce vrei sa faci?
EVA: - Da. Vreau sa scriu. Vreau sa creez.
ROX: -Pai incepe de acum sa scrii.
EVA: – Vreau sa folosesc cuvintele si imaginatia. Pai scriu si acum, dar vreau sa fac asta ca meserie. Ca vocatie.
ROX: – Da,ar fi frumos,ca tu scrii frumos. Ai inceput cartea?
EVA: - Sa lucrez si la ziare, reviste…la edituri, in publicitate. Sa scriu, nu conteaza. Asta sunt menita sa fac. Doar cand fac asta ma simt libera si impacata. Nimic nu ma face sa ma simt asa. E clar.
ROX: – Aha, la fel ca mine cu psihologia.
EVA: – Stii ca suntem norocoase, Rox?
ROX: – De ce?
EVA: - Am descoperit ce ni se potriveste.
ROX: – Si altii nu stiu? Ce li se potriveste?
EVA: – Unii alearga o viata intreaga si nu isi dau seama.
ROX: – Da, stiu, multi oameni orbecaie pe langa scopul lor. Si sunt nefericiti dar nu stiu de ce.
EVA: – Ar trebui sa fim recunoscatoare si sa facem ceva! Ceva mare, ceva cu adevarat. Dumnezeu ne-a facut un dar – nu se poate arunca sau uita sa se prafuiasca… Si intr-un fel avem cam aceeasi misiune: tu vrei sa vindeci suflete prin confesiune, eu sa le vindec prin cuvinte.
ROX: – Da, chiar ca…ce tare!
EVA: – Suntem doctori de suflete!
ROX: – Da!
EVA: – Suntem…”the healers”! Ha ha!
ROX: – Pai astroloaga mi-a zis ca menirea mea in viata e sa vindec sufletele oamenilor. Cica dupa ce fac asta…mi-am atins scopul pe pamant.
EVA: - In noua era a umanitatii, doctorii de trupuri nu mai pot face nimic daca sufletul e degradat. E nevoie de doctori de suflete. Si eu simt ca am acelasi scopca si tine. Si vorbind acum despre asta, nu cred ca te-am intalnit intamplator.
ROX: – Normal ca nu!!! Nimic nu e intamplator.
EVA: – Mutatul meu nu a fost o greseala. Nu regret. Am inceput o noua perioada. Grea, dar benefica.
ROX: – Da!! Abia acum iti dai seama?
EVA: - Nu.
ROX: – Ai o revelatie acum tu?
EVA: – Am stiut mereu. Acum o zic. Ma bucur ca prietenii mei ma inteleg cu mutatul…tu, Diana, Vero, Alina…Toate ma sustineti si ma intelegeti, si asta ma bucura enorm. Ma simt usurata, pentru ca e greu sa te lupti si cu prietenii care nu te inteleg, ca sa ii faci sa te inteleaga. In schimb parintii nu ma inteleg si nici barbatii din viata mea nu au inteles. Ei au zis ca e o ambitie prosteasca, ca eu fac pe nebuna, ca tre’ sa ma duc inapoi acasa, ca e mai usor sa stau acasa, ca ma descurc mai bine cu banii. Ei nu inteleg.
ROX: – Nu…ca ei sunt mai comozi, poate de aia.
EVA: – Cineva chiar a zis ca el in locul meu ar fi fost o tipa desteapta care s-ar fi folosit de feminitatea ei ca sa faca bani, ca eu ma zbat prea mult, ca eu as fi putut avea bani usor doar pt ca sunt fata. Ca trebuia sa gasesc unul cu bani…Auzi ce mentalitate! Ce prostie!! Eu sunt indignata. Eu nu as putea face asta: sa stau intentionat cu unul pt banii lui.
ROX: – Stii, cand aveam momentele mele de singuratate si eu imi ziceam asta de multe ori…oare de ce nu ma folosesc eu de atuurile mele pt a-mi fi mai usor? ca ma uitam in stanga si in dreapta cum unele au tot ce isi doresc…oare eu nu vreau o viata la fel? era asa…o ispita…si apoi venea celalalt gand si imi ziceam ca nu pot face asta, pur si simplu nu pot! si ca o sa ajung oricum unde vreau eu…zbatandu-ma!
EVA: – Dar asa e viata!! Te zbati! Chiar si ca femeie! Cu atat mai mult ca femeie…
ROX: – Ca am avut ocazia sa fiu cu barbati cu bani muuulti Eva…multi de tot… si nu am vrut. M-am dat inapoi. Femeile in ziua de azi s-au masculinizat mult…fac treburi de barbat. Tocmai pt a fi independente, pt ca au invatat din trecutul lor, cat de sclave au fost la barbat… si faceau zeci de copii…si erau complet dependente de ei. Nu?
EVA: – Da, pentru ca altfel nu se poate in ziua de azi…se poate doar daca barbatul castiga mult, dar de obicei el nu castiga mult. Si cat sa traga si ei singuri?
Roxana Mihalache: – Pai barbatii castiga in medie mai mult ca femeile.
EVA: – Pai da, dar nu poti tine o familie cu copii doar cu salariul unui barbat. Putine salarii sunt asa mari cat sa tina o casa si copii si o nevasta. Societatea a trimis femeile la munca si femeile s-au emancipat. Dar si societatea obliga, ca sa supravietuiesti, ca sa nu induri lipsuri. La oras mai ales. La tara totul e mult mai simplu. Chiar daca nu pare, la tara e mai simplu. Si stii de ce?
ROX: – De ce?
EVA: - Pentru ca atat cat muncesti, atat ai. E in mainile tale viata ta. Cu mainile cultivi si culegi!
ROX: – Da,asa e. Poti cultiva si pt la iarna…poti creste animale…si ai tot ce vrei.
EVA: - Si nu depinzi de un sef, de bani, asa de mult. Doar natura sa fie buna cu tine… E simplu penmtru ca esti liber. E mai simplu sa induri. Si placerea de a munci sta in satisfactia culegerii roadelor. Si cand muncesti te bucuri.
ROX: – Dar, societatea a emancipat femeile tot intr-un scop meschin. Pt a distruge familiile, ca femeile nu mai au timp de copii – ii fac si ii lasa in voia sortii. Nu vezi? Si a crescut si rata divorturilor, ca nu mai au timp de soti.
EVA: – La tara te trezesti la 6. Lucrezi pana la 2 si e suficient. La 2 nu te simti obosita, ci din contra, plina de energie…si dupa 2 ai timp de copii…si ai timp si de tine si de viata ta intima.
ROX: – Da, dar eu n-as putea sta la tara…chiar daca e asa…simt ca nu mai alte optiuni..simt ca mi-am inchis viata. Am fost la tara de curand..si mamaie a inceput sa planga….a zis ca regreta ca a ales viata la tara…si ca de ce nu a ramas ea in Bucuresti? A ramas la tara sa varuiasca peretii si sa faca munca fizica..
EVA: - Stii de ce? Pai ei nu stiu ce e acum la Bucuresti, ei nu stiu ca aici mori zi de zi…Ca nu poti decat sa ai joburi care te seaca. Ei nu stiu. Ei cred ca aici curg laptele si mierea.
ROX: – Ei zic ca e mai civilizat… ca e mai printre oameni. Si ca ei sunt singuri acolo.
EVA – Nu cred ca bunica ta ar fi fost fericita sa lucreze 9 ore pe zi, zi de zi si sa aiba sef care o toaca si sa stea unde nimeni nu o respecta. Si sa simta ca munceste degeaba, pt niste bani care zboara, si nu ramai cu nimic -mai ales cu satisfactie sufleteasca.
ROX: – Da, asa e. Mama, mie mi-ar placea la tara daca ar fi toti tineri acolo..si toti prietenii mei acolo..si familia.
EVA : – Toti de la tara viseaza cu ochii deschisi la oras. Orasul e ucigas de suflete. Gandeste-te Rox ca omenirea asta a existat sub forma de “la tara” mii de ani, pana acum 200 de ani sa zicem, si chiar si azi asezarile rulale sunt mai numeroase ca orasele. Apoi s-au nascut incet, incet orasele, dar cel mai evident de acum 100 de ani orasele au inceput sa inghita suflete cu mirajul lor. Iar in perioada comunista de industrializare, au absorbit oamenii de la tara ca un burete. Parintii mei mereu zic ca era mai bine la tara. Ca ei au trait mai mult la tara pana la 20 de ani si au venit aici sa munceasca. Tata se intoarce la tara in fiecare weekend si mama ofteaza cand isi aduce aminte de tara. Eu cand ma duc la tara sunt alt om. Ma apropii mai mult de eul meu, de sinele ala bun. Ma umplu de pace si de energie. Acolo stau de la 8 dimineata la 12 noaptea treaza si muncesc si tot nu mi-e somn si am impresia ca ziua e nesfarsita, nu ca timpuul trece prea repede, ca aici. Eu cand inchid ochii si ma vad in viitor in casa mea – casa mea e la tara. Pe o ulita, cu livada in curte, cu padure aproape, cu o vaca, cu gaini, cu catei in curte, cu pisoi, cu podele din lemn, cu curte plina de flori, cu leagane pentru copii, cu iarba verde unde sa isi puna presul fetita mea si sa se joace cu papusile, cu copaci unde sa se urce baiatul meu, cu vecini care imi striga peste gard in zori: neata! si la care ma duc peste drum sa cer o cana cu faina…
ROX: – Da…mama, ce frumos… chiar, ca bine zici – la tara trece f greu timpul. Aici oare de ce trece asa repede?
EVA: – Pentru ca nu savuram viata. Pentru ca o traim cu speranta sa treaca mai repede ziua ca sa plecam acasa, de la munca, de la scoala acum o vreme… pentru ca asteptam seara ca sa fim liberi. La tara savurezi fiecare clipa. Pentru ca clipele sunt placute la tara. Si cu munca de la camp sau din gradina nu se compara niciun psiholog. Acolo iti asezi gandurile si sapi in tine, te intelegi, te linistesti, te eliberezi. La tara timpul e al tau – nu te zoreste nimeni. Esti propriul tau stapan. Si stapanul timpului tau…
ROX: – Da ,asta asa este: cu munca e mult mai bine.
EVA: – Niciodata pentru mine nu va fi viata la oras mai buna ca cea de la tara. Nu se compara. Sufleteste, nu se compara.
ROX: – De ce nu te muti la tara?
EVA: – Nu vreau sa ma mut singura, vreau sa ma mut cu barbatul care are aceeasi viziune ca mine. Sa ne gasim si sa o facem impreuna.
ROX: – Pai du-te la tara si gasesti tu vreun baiat pe acolo prin sat
Diana: – Nu mai sunt tineri la sat.
ROX: – Da, cand eram eu mica erau o gramada…acuma nu mai sunt. De ce oare?
EVA: – Au plecat la oras Rox. De aia. Si au facut copii la oras. La tara au ramas batranii
ROX: – Ce trist. Cand am fost acum ultima oara…totul parea mult mai trist
EVA: – Si oricum, vreau sa gasesc un baiat de la oras care sa isi doreasca sa evadeze ca si mine. Sa inteleaga de ce “tara” e pretioasa. Un baiat de la tara nu ar pretui viata la tara ca mine, el poate ar vrea sa plece la oras.
ROX: – Ti-am zis ca eu cu Stefan vrem sa ne facem florarie?
EVA: – Da???? Ce frumooos…
ROX: – Da!
EVA: -Si eu vreau…Vreau asa: han, cafenea, florarie…
ROX: – Te angajam florareasa?
EVA: – Daca platiti cat sa pot supravietui, da.
ROX: – Baraca aia costa 2000 de euro, s-a interesat Stefan. Eu am fost ieri la piata de flori unde se vand florile en-gross…sa ma interesez de preturi. Stii cat e un trandafir? 2 lei.
EVA: – Da, e o afacere buna.
ROX: – Pai ma gandeam asa…Daca mi-as lua eu 100 de trandafiri si i-as da pe trotuar cu 5 lei…ma imbogatesc, fata! Fac 80 de milioane pe luna daca vand 100 de trandafiri zi de zi. Da’ ma ia politia, ca n-am voie. 
)
EVA: – Te si vad! )
ROX: – Taaaciii…Ma vezi cum intinde ala pulanu sa ma bata..si eu cu bietii trandafiri in mana…las capu in jos sa nu dea ala si ma uit cu ochii miloaga la el…si asa slabanoaga si cu latzele astea care le am…si zic…”hai sefu lasa-ma si pe mine sa strang bani de facultate ca vreau sa ajung psiholog”. )
EVA: – Nebuna esti…
EVA: – Offf, as vrea sa fie ziua mai lunga sau sa lucrez mai putin, ca sa ma si odihnesc, sa fac si curat, sa si gatesc, si sa ma si distrez…Acum e greu, dar cand oi avea copii?!? Cand am timp?
ROX: – Da…si eu cand ma uit pe ejobs..ca mai posteaza unii anunturi cu programul..si zic: ba de la 8:30 la 18:00, ba de la 10:00 la 19:00 – de imi vine sa le zic “si viata mea particulara unde mortii ma’tii e ma??”
EVA: – Da Rox!!! Exact asa zic si eu!
ROX: – Deci ma enerveaza la culme astia cu programele astea ale lor!!! Pai unul din motivele pt care m-a dat asta afara din perioada de proba a fost si asta Eva…2 zile am avut nevoie de cate 3 ore libere sa imi aranjez treburile la facultate…si ala s-a enervat…mi venea sa ii zic “da’ tu cand gatu ma’tii iti rezolvi ma treburile ??? in week-end??? ca ma tii aici de la 9 pana la 6…exact cand deschid si inchid toate alea!!! sunt sclava ta???mama, i-as face cu ou si otet pe astia!!! Lacomi numai dupa bani si daca se poate sa te si futa!!!!
EVA: – Pai ei vor sclavi tacuti, care sa nu lipseasca. Dar acum e un trend. toti s-au luat unul dupa altul. Zic ca “ce? sa lucreze angajatul lui pe aceiasi bani, mai putin cu o ora ca la aialalti la companie? si au bagat toti vrajeala cu o ora pauza si au facut ziua de munca de 9 ore.
ROX: – Da, exact. Pai eu imi luam ora aia pauza, cred ca si asta l-a enervat.
EVA: – Crezi ca si-o ia careva? Cand mananci la birou mananci in 15 minute maxim.
ROX: – Da, dar nu inteleg, ca eu ca secretara dupa ora 3-4 nu mai fac nimic. Ce castig ii mai aduc eu lui???? De ma tine pana la 6 cand nu mai suna nici un telefon…nu mai vine nimeni cu facturi.. e pustiu…stau pe messenger. Ma tine ca asa vrea sula lui.
EVA: – Pai stai ca, in caz ca i se scoala lu’ sefu, sa iti dea sa faci un xerox, ca sa se simta el bine, sa ii satisfaci megalomania – ca are sluga.
ROX: – Asta merita sa ma duc in preaviz si sa-i fac alea varza pe acolo
EVA: – Da, merita… sa stii ca astia merita lectii. Merita sa te duci dupa preaviz si sa ii zici: uite, bah prostule, ce inseamna angajat pe care sa vrei sa il dai afara!
ROX: – Da, exact. Parca au innebunit toti Eva cu criza asta! Profita cat mai mult!!! Vor sa iti dea cat mai putini bani si, sclavie la greu!!
EVA: – Nu cu criza. Mereu au fost asa. Pe criza asta ne-am nimerit noi sa cautam de lucru. Acum ne-am maturizat.
ROX: – Da? Mereu?
EVA: – Rox, tu stii ca noi suntem o generatie de test? Noi suntem cobai, noi am indurat mai toate marile schimbari. Noi am fost primii cu test de capacitate, noi am fost primii care am prins sistemul Bologna, noi am iesit in piata muncii primii pe criza…
EVA: – Doamneee…ce oameni in tara asta! Mi-e sila. Astia te sfasie ca fiarele. Si nici macar nu sunt in competitie cu tine. Daca s-ar putea te-ar face una cu pamantul. Nu te ajuta nimeni. In tara asta oamenii se calca in picioare desi nu sunt in competitie. Uite si aia de la Madona. Aveau bilete, mai erau 4 ore pana sa inceapa concertul si ei se calcau in picioare la poarta sa intre…de parca ar fi prins loc in fata daca se grabeau…cand fiecare avea locul in sectorul lui. Dar le place sa il impinga pe ala din fata, sa ii dea coate, sa se injure, sa fie animale.
ROX: – Da, ai mare dreptate!!!
EVA: – Asa sunt peste tot. Si la munca: te imping, iti dau coate, desi fiecare are locul lui…
ROX: – Exact lucrul asta l-am constatat si eu Eva!!! Pe mine m-au sapat la locurile de munca femei care aveau functii mari!!! Si ma intrebam oare de ce?? Ca nu ii luam eu ei locul!!! Ca asa sunt romanii, fata!! O natie de disperati.
EVA: – Da, Rox… si te trateaza ca pe o carpa. Azi vine Adriana aia la munca si zice: ce mai faci?. Ii zic, “uite ma plictisec ca nu avem de lucru” si ea zice: “pai ia nu te mai plictisi si fa-mi o cafea ca o secretara muncitoare ce esti”. Ea nu pricepe ca eu nu sunt secretara. Sau ii place sa ma faca sa ma simt prost. Ea scrie: “v-a rog sa n-e ajuta-ti” ….si nu stie sa lege doua cuvinte in engleza, si vine la munca cand vrea, cateva ore. Si are 25 de milioane. Iar eu pe 15 fac o groaza, de imi ies ochii din cap si sunt de 10 ori mai desteapta ca ea, si ma ia ea pe mine de sus doar pentru ca sunt tanara. Ca ea are experienta. In ghidat camioane…care e munca de tampiti, ca o fac si eu.
ROX: – Oamenii astia au niste frustrari. Oamenii cu frustrari sunt cei mai periculosi!
EVA: – Rox, iti place muzica veche?
ROX: – Da, imi place!
EVA: – Uite aici: http://www.profm.ro/radio/profm_love. Ascult acum si imi creste inima in mine – numai muzica frumoasa. Ce imi place piesa asta! Asculta. Doamne.
ROX: – Eurythmics?
EVA: – Da, imi plac mai multe de la ei, dar asta …
ROX: – Sunt numai melodii de dragoste.
EVA: – Da. E misto ca Pro fm are impartirea asta, poti asculta ce ai chef, vezi?
ROX : – Asa ti-a zis? Sa faci o cafea ca o secretara muncitoare? Ce scroafa. Cand ajungi mare in functie sa nu te porti asa cu angajatii…
EVA: – Da, dar apoi m-a luat cu ea la autoritati si m-a dus la mc sa mancam si a platit si apoi m-a adus acasa si am vorbit de toate pe drum. Ciudat. In afara serviciului sunt egala, la serviciu sunt carpa. Pt ca adriana e patroana, vezi doamne…Am mai vazut eu patroni cu 2 clase. Unii prosti au mare noroc si unii destepti sunt luati toata viata de prosti.
EVA: – Acum asculti melodia?
ROX: – Da, ascult…” i need looove loove”, ascult radio asta acum ca imi place.
EVA: – Pe mine ma relaxeaza, ma face mai pozitiva
ROX: – Da, exact. Cand ascultam acum melodia asta mi-am imaginat brusc cum dansez cu tine intr-o rochie rosie razand.
EVA: – Da? Eu sunt mai egoista, mi-am imaginat cum dansez doar eu. )
ROX: – )…” i’m calling you…”
EVA: – “I don’t need nobody but you…my one and only…”
EVA: -Rox? Sunt fericita acum. E un moment de fericire. Am dansat un pic pe piesa asta in timp ce mi-am luat o nectarina si m-a fulgerat sentimentul asta: sunt fericita. Un om care simte impulsul sa danseze cand isi ia o nectarina e fericit.
ROX: -Da, stiu cum e. Chestiile astea marunte te fac fericit. Uite acum canta o melodie care se numeste “every day is a party”.
EVA: – Cu Tudor care m-a dezamagit, cu 25 de milioane datorii, eu sunt fericita. Nu e culmea?
ROX: – Cum 20 de milioane? Ai pus si aia 150 de euro ai mei? Ca eu de asta ma tem, ca nu i-ai pus…
EVA: – Ba da, cu ai tai…
ROX: – Glumeam, fata. Cu mine sa nu iti faci griji…
EVA: – Ia da pe pro fm gold…asta mi se pare una din cele mai frumoase declaratii de dragoste.
ROX: – Da? Nu imi place Adams asta, zici ca e ragusit mereu.
EVA: – Mie daaa…am fost la concertul lui acum 1 an in parc izvor si am plans Rox. Are o voce… si cantecele lui ma ating… sunt foarte sensibile. Dar are o voce de se auzea de pe Victoriei la Capsa cand canta in Izvor.
ROX: – Aaa stai, ca tu esti fan, nu? Da,are voce, dar nu imi place stilul lui, mai mult imi place stilul lui George Michael.
EVA: – Si ala imi place, sunt diferiti…mie imi plac stiluri diferite dar care au in comun emotia. Mie imi place muzica care imi face inima sa bata mai tare, care imi renaste amintirile si imi reconstituie sentimente de demult…
ROX: – Da, si mie!!!
EVA: – Si ti-am zis, pe Brian Adams am plans atunci de m-am secat…a fost o eliberare
ROX: – Ce frumooossss! La mine se pune ca mi s-a facut pielea gaina la Tiesto? )…Asa tarziu te culci? Nu mai dormi de la 10 la 12?
EVA: – Da inapoi pe pro fm gold. E o melodie care o sa ramana in istorie.
Melodia asta o sa placa si stranepotilor mei, presimt eu…
ROX: – Aoleuu ce melodieee…Enigmaaa…astia sunt preferatii mei dintre toate trupele existente vreodata, astia sunt parte din sufletul meu
EVA: – Rox, eu simt ca l-am pierdut pe Dumnezeu. Iar. Acum 2 luni era cu mine. Ma rugam zilnic. Dupa ce au inceput dezamagirile, l-am lasat pe drum, l-am pierdut, am uitat de el…mi-e frica sa dau fata cu el, ca el de obicei imi arata cu ce am gresit. Si eu stiu cu ce am gresit fata de el, mereu imi face asta…
ROX: – S-a produs o ruptura pt ca suferi. Dar de ce oare?
EVA: – Nu imi binecuvanteaza alegerile daca el nu e de acord cu ele.
ROX: – Nu ti-a zis de ce? Poate trebuie sa inveti sa iubesti.
EVA: – Oamenii daca le spui ca poti comunica cu Dumnezeu te pun la zid. Nu o data m-am simtit ca o nebuna in care se arunca cu pietre. Asa urat mi s-a vorbit cand am zis ca eu am o relatie speciala cu Dumnezeu si ca imi raspunde…
ROX: – Uite…eu cand eram mica…simteam ca eu va trebui sa iubesc neconditionat…fara sa fiu posesiva…si mi-am primit lectia cu Marian…pt ca eu l-am iubit crezand ca el e al meu – ceea ce nu e bine. Si mi-am luat lectia. Fiecare cu lectia lui.
EVA: – Cineva a zis ca sunt nebuna, ca Dumnezeu nu are timp sa imi vorbeasca mie. Ca Dumnezeu e prea important ca sa imi vorbeasca el mie, ca Dumnezeu nu se ocupa cu vorbitul cu mine…
ROX: – El e nebun. Cum sa zici ca Dumnezeu nu ARE TIMP?????? Ce e el, e persoana? El are timp pt orice din universul asta in acelasi timp… unii vorbesc despre Dumnezeu de parca ar fi o persoana ca noi, cu timp si spatiu si cu sentimente ca ale noastre.
EVA: – Eu cred ca Dumnezeu e prietenul meu sincer si parintele meu mai presus de mama si tata…eu chiar cred ca imi e prieten. Si el e cel mai mare ajutor pe care il am – cand disper nimeni nu ma poate ajuta, doar el. Fie cu sfaturi, fie cu implinirea dorintelor ca prin minune. Eu chiar cred ca el indeplineste dorinte pentru ca mi s-au intamplat lucruri paranormale, am prea multe dovezi…Si mai cred ca iadul si raiul sunt metafore: iadul e pe pamant – daca traiesti viata aiurea, fara sa te respecti si sa crezi in tine si in Dumnezeu, ajungi in iad. Adica suferi si nu iti gasesti locul. Si raiul sta in fericirea pe care o cautam toti atunci cand vrem reteta unei vieti reusite. Atunci cand ne descoperim drumul si facem lumea mai buna, atunci cand iubim. Ala e raiul. Si sunt aici – le traim. Poate exista si dupa moarte pentru ca eu cred ca dupa moarte e o alta viata. Un alt nivel. E ca la jocuri – cand mori, in functie de punctele adunate urci la un alt nivel si acolo ai alte forte si alta forma. Dar la fel, poti trai iadul sau raiul si acolo. Totul depinde de tine, de cat de bun esti…
ROX: – Exact la fel cred si eu!!!! Aceleasi cuvinte ca tine. Pai se vede ca oricine e un traditionalist incuiat din moment ce asa gandeste despre Dumnezeu…ca Dumnezeu taie si spanzura. Dumnezeu e iubire.
EVA: – Ma bucur din suflet ca si tu crezi asa… Eu zic ca credinta e la mijloc, intre religii…nu e in niciuna pe deplin. De ce sa nu aiba dreptate si un adventist sau un budist sau un musulman? De ce sa ai doar tu dreptate pentru ca esti catolic sau ortodox? Credinta e in suflet, nu in religii si dogme si ritualuri. Dumnezeu e miezul si de la el au crescut plante diferite, religii diferite. Rox, eu as vrea un barbat care sa nu vrea sa se insoare cu mine intr-o biserica ortodoxa si sa vrea sa imi botez copiii ortodox. Sa aleg eu o religie libera as vrea. Nu vreau sa fac ritualurile lor pagane la nunta mea, nu vreau sa le joc teatrul penibil cu coroane de aur pe cap si cu inconjuratul bisericii si cu cantecul penibil al popei burtos. Si nici copiii mei sa fie botezati in raceala si falsitatea unei biserici ortodoxe. Nu prefer nicio religie acum dar as vrea una mai apropiata de Dumnezeu, daca tot trebuie sa ma unesc in fata lui si sa imi botez copiii.
Daca ar fi dupa mine m-as duce cu iubitul meu pe un deal sa fim singuri si ne-am pune verighetele acolo in liniste, cu vantul suierand si cu pasarile in cer…si acolo Dumnezeu ne-ar vedea, ne-am zice juraminte si el ne-ar auzi. Asta cred eu ca inseamna sa te unesti sincer in fata lui.
ROX: – Daaaa, doamne, ce frumos! Sa stii ca si eu m-am gandit la asta
EVA: – Si mi-as boteza copilul intr-un rau sub soare si as spune cu glas tare:
Doamne, ai grija de el si lumineaza-i calea…fii-i tu parinte intelept cand eu nu voi fi. Atat. Si as vrea barbatul care sa vrea si el asta. Doamne,cat l-as iubi. Sa vad in ochii lui ca simte si gandeste ca mine si ca avem un drum comun. Sa ii spun despre lucrurile astea si el sa zica ca asa vrea si el, ca asa a visat. Nu sa il conving eu sau sa o faca pt mine, ci asa sa vrea si el din credinta.
ROX: – Da, pai atunci e mai frumos – cand si el are aceleasi credinte. Nu e greu sa gasesti astfel de barbat.
EVA: – Da? Unde e? Ca ma duc acuma. )
ROX: – ) Nu mai dormi de la 10 la 12?
EVA: – Azi nu Rox, dar tre’ sa ma culc oricum. Adica daca ma gandesc rational ca trebuie sa o fac, ca altfel nu mai sunt obosita. M-a animat discutia asta cu tine.
ROX: – Ma bucur. Si a doua zi esti mai odihnita?Nu ai nimic?
EVA: – Eh, oricum sunt obosita orice as face – ca dorm 8 sau 2 ore tot aia e…
ROX: – Aoleu…si eu la fel – imi place sa dorm cat mai mul. Asta e energie blocata, sa stii.
EVA: – Da…As vrea sa mi iau odata concediu si sa ma duc 10 zile la o pensiune in Bucegi sau Apuseni si sa stau singura. Sa-mi iau o camera cu balcon, cu vedere la munti. Si sa scriu. 10 zile sa scriu. Si sa fac drumetii. Singura. Si altadata sa-mi iau o camera cu vedere la mare iarna si sa scriu.
Marea iarna e mai profunda, mai dramatica…
ROX: – Daa…mama, ce frumos. Strange bani si du-te.
EVA: – O s-o fac. Anul viitor va fi anul viselor mele. La anul imi voi indeplini vise fara sa imi pese de altceva. Ma voi axa pe sufletul meu…
