Dupa ce musti prima oara din mar, te sperii si spui ca nu o s-o mai faci. Apoi o faci din nou. Iar si iar si iar si iar. Apoi incerci sa reconstruiesti marul. Sa fie iar perfect rotund si rosu. Pentru ca tu crezi ca n-o sa se prinda nimeni ca ai gresit daca il repari si intr-un fel incerci sa te convingi si pe tine ca totul va putea fi la fel apoi. Si pe masura ce vrei sa refaci marul, te schimbi tu. Pentru ca ai muscat din el.
Si stii ce e culmea? Ca nici macar nu ai avut de ales. Asa esti facuta.
Toate slabiciunile incep cu o muscatura dintr-un mar ispititor. Partea buna e ca, cei mai puternici oameni sunt cei care au cele mai multe slabiciuni. Suna absurd nu? Dar nu e…pentru ca “ceea ce nu te ucide, te face mai puternic.” Pai? Scrie undeva ca a murit Eva dupa ce a muscat din mar?…
ianuarie 27, 2010 at 11:14 am
Daca nu era Eva, Adam nu intelegea niciodata iubirea cu gust de mar cum este si nici nu stia iubirea ce inseamna.
Dumnezeu a stiut ca afara de Eva nimeni nu avea curaj sa guste din iubirea aceea plina de “mar”.
Dar cred ca Eva cand va gusta din mar sa aiba grija sa nu fie pe langa un val ca sa o inghita cu tot cu mar, cu tot
iunie 28, 2010 at 3:48 pm
Daca nu era Eva, Adam nu intelegea niciodata iubirea cu gust de mar cum este si nici nu stia iubirea ce inseamna.Dumnezeu a stiut ca afara de Eva nimeni nu avea curaj sa guste din iubirea aceea plina de “mar”.
+1