OMUL A EVOLUAT DINTR-O BACTERIE, DINTR-O AMIBA, SAU DINTR-O RAMA…..SAU…MAIMUTA!

Orice ai pune dupa ” dintr-o/dintr-un” e o idiotenie si o aberatie. Cum se poate nega atat de departe maretia lui Dumnezeu si perfectiunea creatiei Lui incat sa se ajunga sa se afirme cu tarie si asa zise dovezi o asemenea tampenie? Oameni de stiinta care se pretind unii din cei mai inteligenti de pe aceasta planeta, fac ani de cercetari si ajung la o concluzie ca asta. Pai stii ce cred eu? Cred ca oamenii aia si-au pierdut ani valorosi din viata facand o cercetare care a dus in balarii, si mai bine…jucau ping pong la iarba verde, ca le era mai de folos spiritual. Mai cred ca ei nu s-au uitat niciodata in oglinda sa vada maretia din creatia care este insusi trupul omenesc. Mai cred ca ei n-au stat sa analizeze perfectiunea cu care functioneaza toate in corpul nostru. Ei cred ca s-au pierdut de sufletul lor care stie raspunsurile fara sa fie nevoie de ani de cercetare indelungata si asidua.

Cum se poate ca o creatura asa de frumoasa si plina de arta si de proportii si simetrii amutitoare adesea, sa fi evoluat dintr-un organism unicelular fara nimic estetic? Cum se poate ca ochii astia care pot sa vada, sa transmita creierului, sa transmita inimii, sa cantareasca, sa admire, sa masoare orice intr-o clipita, si pe deasupra sa mai si stabileasca conexiuni sufletesti intre oameni, sa fie atat de frumosi si de functionali totodata? Pai amiba are ochi ca ai nostri? Putea o fiinta, chiar in evolutia ei milenara sa ajunga sa aiba asemenea ochi? Si chiar si asa, ce conditii naturale, fizice, morfologice, interioare sau exterioare, de clima sau de relief, de adaptabilitate sau de autoaparare, ar fi necesitat aparitia unor organe precum ochii, care nu doar sa fie functionali, dar si intr-o perfecta legatura cu creierul si de o minunata expresivitate si estetica? Cat de creatoare si de schimbatoare si transformatoare este Natura ea insasi, ar fi determinat ea cresterea genelor din pleoape, atat ca element de protectie dar cat si ca detaliu de frumusete? Numai Dumnezeu putea crea ochii, si ii face asa de frumosi, din iubirea lui pentru om si pentru frumos.

Cum ar fi putut o creatura fara creier sa dezvolte unul, chiar si dupa mii de ani de metamorfoza si imbunatatire? De unde din senin a aparut acest creier? De unde a venit prima lui celula? Din neant? Si apoi de la o simpla celula aparuta din neant…cum a crescut un organ atat de complex si de perfect? Cum a capatat el toate mecanismele care il transforma intr-o masinarie de o inginerie geniala, rar intalnita in orice altceva pe planeta asta. Creierul controleaza si sustine perfect orice exista si se manifesta in corpul nostru! Functiile organelor, fluxul sangelui, activitatile constiente si inconstiente, activitatile voluntare si involuntare, instincte si decizii, emotii si sentimente, motricitatea si echilibrul, perceptia realitatii inconjuratoare si crearea realitatii in acelasi timp, el ne determina evolutia emotionala si spirituala, si fizica, prin fructificarea tuturor informatiilor, nutrientilor, impulsurilor si emotiilor care ajung la el. Creierul nostru este in legatura cu tot, prin el se filtreaza tot ce ajunge la noi, prin el ne manifestam ca fiinte inteligente, practice, emotionale. Oare cum evolutia dintr-o bacterie ar fi dus la cresterea si dezvoltarea unui creier de o asemenea perfectiune? Cred ca nicio explicatie stiintifica nu poate sustine convingator teoria asta.

De unde ar fi fost sadita intr-o creatura evoluata dintr-o amiba, dorinta de a comunica, de a deschide gura si de a vorbi? Sa nu imi ziceti ca sunt deprinderi care au venit natural in urma evolutiei catre o creatura cu inteligenta sporita. Pentru ca si delfinii si caii si cainii si porcii sunt inteligenti si inca nu au ajuns la stadiul in care sa vorbeasca pentru ca “asa ii impinge evolutia”.  Cum s-a gandit si a incercat fiinta aceea care nu mai se exprimase pana atunci, sa articuleze sunete cu limba si cu corzile vocale? Si apoi a dezvoltat ea sunete care au devenit consoane si vocale si apoi cuvinte carora i s-a dat un sens si apoi fraze in care s-au pus subiecte si verbe? Si apoi a dezvoltat sute de limbi si mii de dialecte? Si a ajuns sa compuna dictionare cu sute de mii de cuvinte si intelesurile lor multiple? O creatura care initial nici nu a avut creier a ajuns sa foloseasca graiul ca sa spuna Te iubesc si sa cante si sa comunice si sa se exteriorizeze? Si apoi a ajuns sa se exprime si in scris si sa scrie poezii si opere de arta si carti? Sa sustina stiintific asta savantii aia cu teoria de mai sus! Dumnezeu ne-a lasat asa si ne-a facut darul vorbirii ca sa ne putem intelege si iubi!

Vor ei sa cred eu ca o bacterie a ajuns pana la punctul in care a capatat “in urma evolutiei naturale si a actiunii factorilor externi si interni” o inima si un sistem circulator fara cusur? Ca sangele si limfa circula pe la toate organele mereu in acelasi circuit si le hraneste, alimenteaza, sustine functionarea, oxigeneaza…ca proces dezvoltat din inertie in urma unei transformari treptate dintr-o bacterie? Ca inima noastra care e capabila sa pompeze 24 din 24 si o viata intreaga, si sa simta si perceapa si emotii, este ceva ce a crescut intr-o zi din senin ca si creierul in urmatoarea generatii de creaturi evoluate dintr-un organism unicelular sau ma rog, pluricelular primar? Nu serios, acum, dar ce or avea savantii astia cu Dumnezeu de ii submineaza atata maiestria si puterea?

Vor ei sa zica ca o fiinta care se naste si traieste o viata intreaga sub umbrela sentimentelor si emotiilor, care are o forta interioara atat de mare si  o capacitate nemaivazuta in natura de a se exprima si de a simti si relationa, este ceea ce este acum pentru ca a evoluat din inertie? Ca a invatat sa simta si sa transmita emotii? Nu simtim cu totii ca ele sunt in noi? Ca ne nastem cu un bagaj de cunostiinte si cu potential, pe care le dezvoltam pe masura ce inaintam in varsta? Le dezvoltam! Nu le creem ad-hoc! Pentru ca ele exista deja cand ne nastem, le stim prea bine, pentru ca ele fac parte din natura noastra umana, asa cum ne-a lasat Dumnezeu.

Doamne, as vrea sa am rabdarea si destule vieti sa pun o amiba sau o bacterie intr-un mediu propice dezvoltarii ei si sa o urmaresc cu ochiul meu sa o vad cum ajunge ea om ca mine intr-o zi, ma ia in brate si ma pupa si zice:” Te iubesc! Acum trebuie sa ma duc la cumparaturi ca mi-e cam foame!”

Nu mai discut de sitemul nervos, de cel locomotor, de sistemul digestiv sau repoducator, pentru ca si alte fiinte, animale, le au si argumentarea mea ar deveni lunga.

O intrebare mai am. Daca omul chiar a evoluat dintr-o bacterie care intr-o zi plutea ea asa in apele primordiale…pe bacteria aia cine a facut-o domnilor savanti? Tot inertia?

Si vreau sa mai lamuresc ceva: nu cred ca omul este superior tuturor vietuitorelor pentru ca este un organism perfect. Nu. El CONVIETUIESTE cu celelalte vietuitoare, si prin ingaduinta lor si ajutorul lor a ajus sa supravietuiasca pana in ziua de azi. Omul fara natura, plante si animale, ar fi disparut de mult. Deci perfectiunea lui nu il face cu nimic mai presus de natura. El este o parte din creatia lui Dumnezeu, poate cea mai frumoasa si desavarsita, dar egala cu toate cate exista in jur si traiesc odata cu el. Omul trebuie sa invete respectul, recunostiinta si iubirea fata de restul vietii de pe Pamant, caci acesta este urmatorul pas in evolutia lui.

Sa ii multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a creat un trup perfect, oricum ar arata el. Atat cat ne sustine viata si ne ajuta sa existam si sa crestem, sa ne facem misiunile si sa ne indeplinim rolurile, sa iubim si sa invatam, e cel mai minunat dar pe care l-am primit.