Zi friguroasa, dom’le…A venit si ne-a izbit asa din plin iarna fix de la 1 Decembrie de parca era nerabdatoare. Am facut azi un frig cum rar am mai facut. Ca deh, nu ie bani de cizme si alte alea….dar nu ma plang. Am parte de alte nevoi sufletesti satisfacute, asa ca tot ce e material vine undeva pe un ultim plan…Si la ce mi-ar fi folosit cizme imblanite in picioare cand in sufletul meu ar fi suflat crivat crancen de depresie si alti demoni? Nici caciula nu am, si cu sinuzita mea, numai vantul sa nu bata! Dar, si? Doar nu o sa mor…rar se moare de frig. Poate doar sa racesc. Sa racesc, saracesc…tot una, ca eu sufleteste ma tot imbogatesc si ma incalzesc, asa ca suport mai cu zambetul pe buze.

Mi-a fost frig, mi-a fost foame, mi-a fost sete, nu am facut niciun ban azi, si ce? La sfarsitul zilei stau la caldurica in pat si zambesc. Nu stiu cu ce o sa le platesc pe toate, nu am nici cea mai mica idee de unde or sa vina si banii de chirie, si de credit si de facturi si de mancare….ca sa nu mai zic de banii de o haina…dar nu imi fac griji. Era o zicatoare, ca a iti face griji e ca si cum ai incerca sa rezolvi o problema de matematica cu un ciocan. Inutil. Cu Dumnezeu inainte. Stie El mai bine ca bine de ce si cum si cand. Pana acum n-am murit si spre bucuria mea si a altora, n-o sa renunt prea curand la viata, voluntar sau involuntar.

A venit iarna…Parca miroase deja a brad si a sarbatori. Mi-am pus si eu niste luminite sub geam, asa mi-a venit…Tare dragute lumineaza ele de acolo…Ma ingrijoreaza ca de Craciun vreau sa fac cozonaci ca si anul trecut si deocamdata cuptorul meu nu functioneaza….Craciun fara cozonaci? Hm…nu prea cred. Trebuie sa repar cumva cuptorul.

Spectacolul ghetii de azi a fost minunat. Ati vazut toata natura imbracata in gheata? De parca cineva ar fi incercat sa imortalizeze totul in haina de sticla. Unii pomi erau chiar inghetati asa aplecati, cum ii batuse vantul…Sa nu mai zic de gardurile de frunze galbele intepenite asa. Sau picurii de ploaie opriti in timp pe cand incercau sa se scurga de pe crengi…M-as fi uitat pe veci la fiecare detaliu in parte. E o adevarata capodopera a naturii.

Anul asta Mos Craciun cred ca e in dubiu cu mine…nu se poate hotari daca sunt o fetita buna sau rea…Nici eu nu pot, asa ca il inteleg. Il rog doar sa nu ma lase singura de Craciun, chit ca vine doar asa, in vizita…Sper sa il astept cu cozonaci.

Mi-e dor de copilarie….As vrea sa am 5 ani, sa fiu infofolita cu fularul pana peste nas, sa am doua caciuli si manusi cu un deget, si sa ma traga tata cu sania printre nameti. Ce bun era frigutul ciupindu-ma de obrajori atunci…Ce frumoase erau toate atunci…As fi ramas pe veci acolo, ca intr-o poza. Scoate-ti-va copilasii cu saniuta afara iarna asta, nici nu stiti cat se bucura si ca nu vor uita niciodata…

Mi-e dor.